Asezat in partea de sud-vest a judetului Bacau, orasul Darmanesti corespunde din punct de vedere istoric, de la inceputul secolului al XV-lea si pana in a doua jumatate a secolului al XVII-lea (1660-1670), cand a fost integrat in tinutul Bacau.

Istoricul orasului Darmanesti

Asezarile de aici au avut de suportat consecintele deselor invazii si confruntari militare. Pe la Poiana Uzului au trecut deseori ostile romanilor din Transilvania, venind in ajutorul fratilor moldoveni,spre a-i alunga pe tatari, pe turci sau pe alti dusmani comuni, si tot pe aici a trecut si Regimentul 27 Dorobanti care a fost creat in anul 1880 din Regimentul18 Dorobanti, care a activat in ambele razboaie mondiale pe Valea-Uzului. Marturiile arheologice imping istoria acetor locuri cu cateva mii de ani inaintea dacilor, cand populatiile neolitice de aici purta toare ale splendidei culturi Cucuteni, duceau o viata pasnica.

O legenda spune ca Darmanestiul ar fi aparut cu mai mult timp in urma, pe vremea cand invaziile cotropitorilor, cum ar fi tatarii, erau foarte frecvente.Prima data Darmanestiul era intins pe parte stanga a raului Uz, iar in timpul invaziilor toti locuitorii au fugit din calea cotropitorilor pe dealurile dintre actualele localitati Darmanesti si Dofteana. Dupa ce invaziile au incetat localnicii s-au imparti in doua: o parte s-au dus pe valea raului Dofteana, iar cealalta parte au revenit pe malul drept al Uzului sub conducerea capitanului Darman ( de unde vine si numele de Darmanesti) unde au prosperat.

In stransa legatura cu agricultura si cresterea animalelor s-au dezvoltat mestesugurile taranesti. Practicarea indelungata a mestesugurilor a dat nastere la o serie de porecle care cu timpul au devenit nume de familie: Olaru, Cojocaru, Fieraru, Rotaru, Ciubotaru, Lemnaru etc. Edificatoare in acest sens sunt Recensamintele Moldovei din anii 1772-1774, care au inregistrat populatia satelor cu prenumele, meseria sau ocupatia si apartenenta etnica. Chiar daca unele mestesuguri au disparut in ultimul timp, numele de familie au ramas sa consfinteasca practicarea lor din vechime.

Mestesugurile la sate au aparut ca o forma specifica a productiei manuale, bazata pe in demanare si talent. Odata cu specializarea unora dintre membrii comunitatilor satesti intr-un domeniu sau altul, cei care practicau mestesugurile au inceput sa produca pentru intreaga colectivitate.

In satele de pe domeniile manastiresti si boieresti din zona, taranii care practicau unele mestesuguri erau obligati la taxe banesti sau la efectuarea unui numar de zile pentru stapan.

In decursul secolelor XVI si XVII, mai multe documente moldovenesti mentioneaza vanzari de sate sau mosii cu mori si vaduri de mori, precum si danii facute manastirilor Bistrita, Tazlau si Bogdana, a unor sate cu mori sau cu 'roti de moara' printre care se afla si Darmanesti in anul 1602.

In anul 1831, pentru morile pe care locuitorii din Darmanesti le aveau pe mosia boiereasca, trebuiau sa dea pe an, de moara, cate patru merte de papusoi.

In 1832, locuitorii din Darmanesti dadeau 400 de dulapi pentru ferastraul de frunte, 200 pentru ferastraul de mijloc si 150 pentru cel de coada. Dijma se fixa si in functie de apa pe care functiona ferastraul. Activitati de invatare a scrisului si cititului, dinainte de 1830 in jurul manastirii din centrul Darmanestiului (care in acea vreme era doar un sat). Statul intretine prima institutie scolara organizata,apare in anul 1864, in urma actului Legii Invatamantului care a fost dat de Alexandru Ioan Cuza.